Fii lui doamna Hirip
La ieșirea estică a orașului se găseau niște ruine. Conform tradiției acestea erau urme ale cetății doamnei Hirip. Ea a avut doi feciori, Abraham și Dominic. Feciorii erau niște tirani și terorizau locuitorii din jurul cetații lor puternice și de necucerit. Deseori răpeau cele mai frumoase fete din satele apropiate, iar iubiții lor în zadar îi provocau la luptă, fiindcă cei doi frați erau de neînvinși.
Între pârâurile Várpatak și Holyvás există o stâncă numită Damokos, aici lupta Dominic cu feciorii revoltați, iar dincolo de pârâul Belchia există locul numit și astăzi Abraham, unde lupta fratele său. Mama lor îi privea cu admirație din turnul cetății și îi aștepta cu coroane de lauri.
Șirul luptelor victorioase ale fiilor doamnei Hirip s-a curmat când cei doi frați au fost înfruntați de doi viteji pe măsură. Cei doi îmbrăcați în negru i-au provocat la luptă ca să-și redobândească iubitele. De data aceasta frații au fost înjunghiați, murind în luptă. Mama îi aștepta cu coroane de lauri în mână până ce laurii s-au ofilit, iar apoi a murit și ea de durere. Apoi acea cetate damnată a fost dărâmată.
Se pare că la sfârșitul secolul al XVII-lea locul cetății era moșia nobilului Both, care a rezidit cetatea devenind reședința lui. În timpul luptelor de eliberare națională conduse de principele Rakóczi Ferenc al II-lea , nobilul Both fiind un apropiat al principelui, a condus populația Giurgeului în timpul acestor bătălii și care datorită eroismului și al sfârșitului tragic a devenit martirul acestei regiuni.
Lacul Roșu
Trăia cândva în apropierea localității Gheorgheni o fată nespus de frumoasă, numită Fazekas Eszter. Părul ei era negru ca pana corbului, ochi ei erau de culoare gri-verde, iar statura ei zveltă ca un brad se legăna grațios.
Într-o zi ea s-a dus la târgul din Gheorgheni, unde s-a întâlnit cu un băiat de care s-a îndrăgostit pe loc. Băiatul i-a cumpărat un batic și o turtă dulce în formă de inimă. Astfel ei au devenit iubiți. Nu au putut ține cununia, deoarece băiatul a fost înrolat în armată. Eszter îl aștepta în fiecare zi. Seara, când se ducea la fântână, stătea acolo ore în șir și cânta de dor. Munții din împrejurime au îndrăgit-o nu numai pe ea, dar și cântecele sale.
Într-o seară căpetenia tâlharilor trecea călare lângă fântână și a înșfăcat-o pe Eszter ,fugind cu ea. A vrut să o ia de soție, însă ea a rămas fidelă logodnicului său. Când tâlharul a vroit s-o forțeze , fata a început să țipe după ajutor. Munții, care o cunoșteau, i-au sărit în ajutor cu tunete. În acea noapte s-a produs o furtună graznică și un cutremur care a dărâmat ascunzătoarea tâlharilor peste cei doi. Bucățile se stâncă desprinse din munți au ucis un cioban, care se afla în apropiere cu niște oi. A doua în locul cu pricina s-a format un lac. Ciobanii de pe aici l-au numit Lacul Rosu.
